Un articol naucitor de Ion Coja - "Hitler Kaput?"

Hitler kaput?

Ion Coja

Zilele trecute m-am revăzut cu George Astaloş. Ca de obicei, a vorbit numai el. Dar nici nu se putea altfel. Era păcat să mai lase cuvîntul şi altora. Este greu de imaginat un subiect la care George Astaloş să nu aibă de povestit ceva inedit şi interesant, cel mai des legat de o experienţă personală. L-am întrebat într-o doară despre Jean Pârvulescu, dacă cunoaşte acest nume. Îl cunoaşte foarte bine, şi un ceas întreg mi-a povestit câteva din legendele care circulă pe seama domnului Jean Parvulesco în Heptagon şi o bună parte din restul lumii…

Dintr-o poveste în alta, Georgică ajunge şi la relatarea întâlnirii sale cu un franţuz, combatant în al doilea război mondial de partea naziştilor. Şi aflu astfel că la Berlin, în mai 1945, ultimii care au luptat împotriva Armatei Roşii au fost aceşti francezi radical nazişti, combatanţi voluntari împotriva

„iudeo-comunismului”. Au luptat până la ultimul cartuş!, adaugă George. Auzisem şi eu de aceşti urmaşi ai francilor şi rămăsesem cu o mirare: cum au scăpat? Ah, simplu, mi-a şi povestit, prin tunelurile de sub Berlin. Au ieşit la zeci de kilometri de Berlin!…

Probabil că mai era nevoie de această ultimă picătură, această ultimă

informaţie, pentru a se revărsa în public o nedumerire pe care o ţineam în mine de multă vreme. Adică de pe vremea când au început să se adune sub freza mea unele semne de întrebare legate de persoana lui Hitler. Ultima fiind aceasta: dacă acei combatanţi francezi au putut să părăsească cu toții Berlinul şi Germania, şi să ajungă teferi în Franţa, folosindu-se de tunelurile construite sub Berlin pe vremea lui Hitler, de ce această cale a salvării nu ar fi fost urmată şi de Hitler?!

*

S-o luăm metodic: mai întâi, încă din copilărie, din discuţiile cu musafirii

veniţi la ai mei, am auzit de acest zvon, cum că Hitler nu a murit, ci s-a

salvat şi a fugit în America de Sud. Oarecum în paralel se discuta şi despre

originea etnică a lui Hitler, cum că ar fi evreu după unul din bunici. Repet:

după unul din bunici! (Se va vedea mai jos de ce această subliniere…) Oricum, amândouă informaţiile pe o ureche mi-au intrat şi dacă n-au ieşit pe cealaltă, au rămas undeva pierdute prin cotloanle ţinerii mele de minte. N-am stat niciodată bine cu memoria… (În schimb am fost tare la memorii… Ca tot românul!)

Le-aş fi uitat cu totul dacă, în alte discuţii, cele două informaţii nu reveneau, inclusiv în presă, în cărţi: Hitler nu a murit, Hitler era evreu… Din

ideea că Hitler ar fi fost evreu deducându-se că nu a fost loial germanilor, ci

ar fi făcut „jocul evreilor”, simplu şi vulgar spus! Nu aveam însă niciun motiv

să adâncesc subiectul. Am fost un receptacul complet neinteresat pentru

informaţii de acest gen. Iar când, un coleg, aproape emoţionat, mi-a dat să

citesc Mein Kampf, din politeţe nu l-am refuzat, dar nu am putut citi mai mult de 20-30 de pagini… Nici vorbă să se compare cu Pentru legionari, a Căpitanului…

Fără să mă pasioneze subiectul HITLER, am mai aflat şi altele, informaţii aflate în circulaţia cea mai curentă. Bunăoară cum că bunkerul în care Hitler şi-a pus capăt zilelor nu mai poate fi vizitat sau cercetat, nici măcar de cei care încă mai discută despre moartea lui Hitler, despre cadavrele carbonizate găsite acolo, despre ultimele sale vorbe şi gesturi etc. Bunkerul, în inima Berlinului, construit la zeci de metri adâncime, dar care avea la suprafaţă şi o grădină, a fost imediat după război acoperit cu o placă grea de beton, groasă de vreo 10 metri, iar deasupra ei, dacă nu mă înşel, s-a ridicat şi o clădire. Şi m-am mirat fără voia mea, cu un act reflex al raţiunii, al inteligenţei mele de om, vexată de această măsură: ce explicaţie are grija autorităţilor ca bunkerul lui Hitler să nu mai poată fi vizitat de nimeni, nici de criminalişti, nici de istorici, nici de public sau de ziarişti, interesaţi de detaliile celebrei sinucideri?

Deja lucrurile începeau să-şi piardă noima, sensul. Căci ce era mai firesc decât ca acel bunker să fie păstrat, introdus mai apoi în circuitul turistic educativ, alături de lagărul de la Auschwitz, camerele de gazare, crematorii etc?! Acel bunker şi împrejurările mizere în care a sfârşit cel mai dement şi mai bestial criminal din istorie nu putea să aibă, prin mediatizare, decât un impact pozitiv asupra oricărui vizitator! Cu ce satisfacţie urmaşii victimelor regimului nazist şi orice om normal ar fi privit la decorul sinistru şi deplorabil al bârlogului în care şi-a trăit ultimele zile fiara cea mai setoasă de sânge nevinovat, bestia care… etc. etc.!

În plus, încă de la bun început, istoria cu canistrele de benzină turnate pe

cadavrele celor doi, Adolf şi Eva, căror cadavre li s-a dat apoi foc, este un

punct de plecare extrem de fragil, de suspect! Care îngăduie de la bun început orice suspiciune! Ceaţa se face şi mai densă prin gestul autorităţilor aliate de a turna un munte de beton peste locul faptei. Fără să fii obsedat de scenarii şi diversiuni, vrând nevrând, ajungi să te întrebi dacă nu cumva s-a urmărit în felul acesta să ni se ascundă ceva! Ceva foarte important!…

Deci, întrebare capitală: de ce a fost acoperit cu beton bunkerul în care a

murit Hitler, ce explicaţie are strădania evidentă a autorităţilor aliate de a

face imposibil accesul ulterior la locul faptei? Ni se ascunde ceva în felul

acesta! Ce?

Pentru mine toate acestea, aproape uitate, s-au actualizat brusc, mi-au revenit în minte, atunci când am urmărit finalul unei emisiuni pe Discovery, având ca subiect tunelurile din Berlin, de sub străzile şi clădirile oraşului, tuneluri construite, nota bene!, pe vremea lui Hitler! M-a uimit lungimea reţelei de tuneluri: 500 (cinci sute) de km… Cu lărgimea unor bulevarde! Şi mi-am pus întrebarea: e posibil ca această reţea de tuneluri să nu fi avut corespondenţă cu bunkerul în care şi-a ales Hitler să fie ultimul său refugiu? Evident, este de neconceput!

Cu alte cuvinte, dacă există, aşa cum s-a afirmat pe Discovery Chanel, o reţea de tuneluri construită de Hitler în subsolul Berlinului, înseamnă că bunkerul în care ni s-a spus că a murit Hitler, sinucigându-se căci nu mai avea nicio scăpare, era în legătură cu acele tuneluri prin care Hitler putea foarte uşor să scape! Deci am fost minţiţi când s-a spus că nu mai avea, nenorocitul, nicio scăpare!… Ba e de crezut, putem fi chiar siguri că acea reţea de 500 de kilometri de tuneluri a fost construită şi cu această finalitate: să ofere o ieşire de refugiu într-o situaţie limită. Iar acoperirea bunkerului cu un munte de beton, spre a nu mai avea nimeni posibilitatea să-l viziteze, devine clar că a urmărit să ascundă această legătură dintre bunker şi reţeaua de tuneluri. Să ascundă că prin aceste tuneluri Hitler se putea salva. Nu doar teoretic, ci şi practic, cum au făcut-o bunăoară combatanţi francezi!

Făcând un mic exerciţiu de imaginaţie, ne dăm seama că oricine ar fi cercetat bunkerul ar fi ajuns să vadă şi ieşirea din bunker prin tuneluri, dacă nu cumva şi prin alte locuri. O asemenea construcţie se face cu mai multe posibilităţi de acces. Aceste ieşiri, aflate la vederea vizitatorilor, a ziariştilor şi istoricilor, ar fi făcut şi mai puţin credibilă versiunea cu cadavrele

carbonizate. Altminteri, acest gen de moarte este cel mai uşor de înscenat, a fost deseori practicat pentru a declara mort pe cineva rămas totuşi în viaţă.

Într-un film american celebru, un gangster evreu interbelic aşa îşi salvează

pielea, înscenând un accident în care moare în vâlvătăile unui incendiu, drept care poliţia închide dosarul… După care mortul începe o viaţă nouă, cu o identitate nouă… Evident, cadavrul carbonizat rezultat în urma incendiului

aparţinea altcuiva! Aceasta să fi fost şi povestea cu Hitler şi Eva, cei doi

amanţi macabri?

Suspiciunea creşte când afli cât de restânsă este lista cercetătorilor care au

avut acces la cadavrele carbonizate, aflate în custodia KGB… Nici vorbă de

constituirea unei comisii internaţionale neutre şi independente care să

examineze jalnicele rămăşiţe!

Raţionament simplu: dacă zeci, poate chiar sute de combatanţi francezi, s-au putut salva din încercuire prin acele tuneluri, cale pe care este probabil să o fi urmat şi mulţi nazişti germani, atunci este lucrul cel mai probabil că Hitler se putea şi el salva pe aceeaşi cale. De ce n-ar fi făcut-o?

Rămâne problema cadavrelor găsite în bunker. Au făcut parte din scenariul

salvării lui Hitler sau au fost inventate de aliaţi, ca să ascundă faptul că

Hitler le scăpase? Sau, mult mai probabil, au făcut parte cumva dintr-un

scenariu comun?!…

Cinstit vorbind, mai este vorba şi de dreptul lui Hitler (sic!) la o corectă

receptare a ultimului său „mesaj”. Căci, dacă într-adevăr a murit în bunker,

deşi putea să scape prin tunelurile la care bunkerul era racordat, atunci gestul său ultim capătă alte dimensiuni şi conotaţii. Devine eroic de-a dreptul refuzul său de a o şterge englezeşte din Berlinul capitulard!…

În fine, consemnez şi discuţia pe acest subiect avută cu dl Andrei Sofonie.

Domnul Andrei Sofonie este mascota Uniunii Vatra Românească. Porte-bonheurul nostru! Ştie multe domnul Andrei. A locuit ani de zile la Moscova, în medii bine informate, a citit tot ce trebuia citit în bibliotecile metropolei bolşevice pe teme de istorie şi politică. Şi mai ales a meditat cu har asupra celor aflate.

După 1990 s-a grăbit să vină la Bucureşti, unde mai dezmeticeşte năucii, atunci când prinde vreunul. Este ocupat până peste cap…

Îl întreb ce ştie de moartea lui Hitler. Îmi răspunde, printre altele, că pe la

mijlocul anilor ’80 la Moscova toată lumea bine informată comenta moartea lui Hitler, survenită de curând undeva prin America de Sud, la vârsta de peste 90 de ani a împieliţatului. Dar cum a reuşit să scape Hitler din Berlinul deja ocupat de Armata Roşie, domnule Andrei? Simplu, prin tuneluri şi cu ajutorul unui avion, pilotat de o aviatoare. Mi-a spus şi numele ei. Nu l-am reţinut. Zicea că este celebră… O fi! şi a adăugat: în mai 1945 submarinele germane controlau în continuare oceanele lumii! Nimic mai simplu pentru un asemenea submarin să-l ducă la New York în Tahiti sau în Țara de Foc!… Avea de unde alege!

Hitler – „omul evreilor”?

Fireşte, dacă varianta oficială despre moartea lui Hitler pare puţin probabilă,

şi mai ales dacă chiar se va dovedi a fi falsă, atunci cresc şansele de a fi

luată în seamă ipoteza, în sine aiuritoare, că totul s-a desfăşurat conform unui acord (sau ceva asemănător) între Hitler şi adversarii săi declaraţi, ipoteză care, lărgită, ar însemna că Hitler nu numai că s-a salvat cu concursul aşa zişilor săi adversari, dar cu concursul acestora a ajuns şi cancelar al Germaniei, şi tot în înţelegere cu aceştia a dus şi războiul aşa cum l-a dus, cu măsuri deseori aberante, de neînţeles din perspectiva funcţiei cu care germanii l-au împuternicit…

Ne propunem să examinăm şi această ipoteză. Şi tot aşa: nu vom apela la ceea ce nu avem: informaţii şi dezvăluiri noi, o stăpânire deplină a subiectului etc.

Nici pe departe nu avem pregătirea profesională de istoric pentru a discuta

despre culisele evenimentelor din care se compune istoria atât de complicată a celui de al Doilea Război Mondial. Drept care nu vom face decât să punem cap la cap câteva din faptele bine cunoscute, descrise sau dezvăluite de alţii, bine cunoscute de toată lumea, fapte care intră în contradicţie cu versiunea aflată în circulaţie publică, dar concordă cu ipoteza că Hitler a făcut jocul altora, al „evreilor”, nu al intereselor germane, nemţeşti!

Personal, am început prin a mă mira (numai proştii nu se miră de nimic!) de

faptul că regele Carol nu a dat ordinul de asasinare mişelească a lui Corneliu Zelea Codreanu decât după ce a primit OK-ul lui Adolf Hitler! Detaliu care, în mintea mea, intră în contradicţie cu tot ceea ce Hitler susţinea a fi! Sunt dispus să-i iau în serios pe cei care îl adoră pe Hitler şi îi explică toate faptele din perspectiva unui mare om de stat, om de mare caracter, mare patriot, mare vizionar etc. etc., dacă mi se explică raţiunea pentru care Hitler şi-a dat acordul pentru dispariţia celui care i-ar fi fost, foarte probabil, cel mai loial partener.

După cum se ştie, înaintea alegerilor din toamna lui 1937, Codreanu îşi avertizase electoratul: "dacă mă veţi vota şi vom ajunge la putere, a doua zi noi, legionarii, facem alianţă cu Germania nazistă împotriva bolşevizării Europei, împotriva aşa-ziselor democraţii care se lasă manevrate de

oculta iudeo-masonică!"… Unii consideră că aceasta a fost greşeala fatală a

Căpitanului. Că dezvăluind asemenea intenţii, Codreanu a stârnit reacţia

neiertătoare a ocultei!… Acuzaţii neroade, care nu pricep că Codreanu nu era un politician, ci un om de mare caracter înainte de orice. Adresându-se

alegătorilor, în preziua alegerilor, ca om de onoare ce era, a ţinut să le facă

cunoscut ce intenţii avea. Ca să ştie lumea la ce să se aştepte de la legionari şi să-i voteze sau nu în cunoştinţă de ceea ce aceştia doreau să facă!

Bineînţeles că nu numai „oculta” a aflat de această declaraţie a Căpitanului.

Hitler va fi fost informat şi el. Se ştie bine cât era de important pentru

Germania să se asigure măcar de neutralitatea României, cu atât mai mult de o alianţă. Cu toate acestea, Hitler îşi dă acordul pentru eliminarea lui Corneliu Zelea Codreanu. Nimeni nu a explicat de ce a făcut-o. Poziţia lui Hitler faţă de Corneliu Zelea Codreanu şi legionari este însă nu numai neaşteptată, dar ea ar putea fi hârtia de turnesol care ne dezvăluie adevărul despre Hitler, adevărata sa faţă. Căci suntem astfel obligaţi, pentru a înţelege OK-ul lui Hitler, să luăm aminte cu toată atenţia la ceea ce îi deosebea pe legionari, şi mai ales pe Căpitan, de Hitler.

Comentatorii, mai ales cei de rea credinţă, pun în evidenţă mai ales asemănările dintre mesajul şi prestaţia lui Codreanu şi nazism. Eventual mai şi inventează, ca să facă mai convingătoare ideea lor fixă că legionarii ar fi un soi de nazişti sau fascişti români, partizani pătimaşi ai celor doi mari reformatori ai Europei: Hitler şi Mussolini… Nimic mai fals!

Între legionari (Căpitan) şi Hitler & Mussolini erau deosebiri importante, dintre care o semnalez pe cea mai adâncă: Hitler şi Mussolini erau atei, nu erau creştini. Spre deosebire de Căpitan care nu concepea istoria şi soarta lumii, a neamului său românesc, decât legată de Dumnezeu, de Iisus, de Biserică! Nu ştiu dacă biografii lui Hitler au lămurit de ce individul era ateu sau, mai rău!, păgân. Dar distanţa pe care a pus-o Hitler între nazism şi Biserică mai degrabă ar acredita bănuiala că Hitler nu a servit interesele germanilor, ci ale altora!…

În acelaşi sens este semnificativă poziţia lui Hitler faţă de legionari.

Legionarii au ajuns la putere fără niciun amestec extern. Cu legionarii la

guvernare, participarea României la războiul anticomunist din Est ar fi însemnat un sprijin extrem de puternic pentru Germania. Sutele de mii de aderenţi la legionarism erau cu toţii conştienţi de pericolul bolşevizării României şi Europei. Legionarii ar fi luptat pe frontul anti-bolşevic cu o dăruire unică! Să nu fi ştiut asta Hitler când s-a debarasat de ei în ianuarie 1941, fără să facă nicio încercare de a-l împăca pe Ion Antonescu cu Horia Sima?!

Mai mult, refugiaţi în Germania ca la un stat prieten, liderii legionari au fost

„cazaţi” în lagărele de deportare de la Dackau, Buchenwald, alături de deţinuţi comunişti, dar supuşi unui regim mult mai drastic decât al celorlalţi deţinuţi.

George Petre, încă în viaţă, depune mărturie în acest sens: „Evreii aveau

libertate totală de mişcare în lagărul de la Buchenwald. Noi, legionarii, nu

aveam voie să ieşim din perimetrul dormitoarelor!” Numai norocul i-a salvat pe legionari atunci când Hitler, profitând de o ocazie oferită de comportamentul iresponsabil al lui Horia Sima (fuga la Roma a acestuia, împotriva cuvîntului dat), a dat ordin ca legionarii să fie executaţi prin împuşcare. I-a salvat pe legionari un raid american prelungit… Asta în condiţiile în care militarii germani, ofiţerii superiori în primul rând, nutreau pentru legionari cele mai bune sentimente. În mod deosebit Goebbels avea o părere excelentă despre legionari: „Garda de Fier este mişcarea politică cea mai spiritualizată din secolul nostru!” Nici pe departe poziţia lui Hitler faţă de legionari nu era a unui german, a unui creştin!…

Este limpede că legionarii meritau alt tratament din partea lui Hitler. Faptul

că nu au avut parte de acest tratament nu se potriveşte cu versiunea unui Hitler dedicat luptei anti-comuniste, împotriva falselor democraţii din Occident. Prin atitudinea sa faţă de legionari Hitler face echipă cu „iudeo-masoneria” mondială, atât de incomodată de existenţa legionarilor.

Am ajuns să mă gândesc la ipoteza că Hitler a făcut mari servicii evreilor, şi

nu nemţilor, nu arienilor, după 1990, când s-a lansat teza holocaustului din

România, din Transnistria, împinsă până la afirmaţia indecentă că „România este ţara în care a început Holocaustul”! O afirmaţie atât de …revizionistă nu putea să mă lase indiferent, drept care m-am văzut nevoit să adâncesc subiectul. I-am avertizat pe preopinenţii mei, care ne acuzau de genocid pe noi, românii: măi, băieţi, voi ne obligaţi să vă răspundem, iar răspunsul nostru s-ar putea să se extindă la întreaga problematică a Holocaustului! Căci este fatal şi obligatoriu, ca metodă, să cercetezi întreg contextul în care s-a produs pretinsul holocaust din România. Aşa am ajuns la concluzii şi ipoteze pe care nici prin vis nu le-aş fi imaginat. N-am nicio vină dacă aceste concluzii şi ipoteze nu le vor conveni celor care m-au obligat să reacţionez în legitimă apărare. Cum ar zice Molière: "tu l’as voulu, George Dandin!"

Aşadar, am examinat acuzaţia de holocaust adusă românilor. Şi am dat astfel peste un spectacol ruşinos, al minciunii organizate, instituţionalizate. Din păcate, nu puteam cerceta acest subiect rezumându-mă la holocaustul din …România. Deşi nu mă interesa subiectul, a trebuit să situez Transnistria în contextul general, al reprimărilor naziste împotriva evreilor. Şi nu a trebuit să mă informez prea mult ca să dau şi aici de acelaşi spectacol dezgustător al minciunii, oficializată prin legi şi decizii ale unor importante autorităţi naţionale sau supra-naţionale, precum ONU.

Literatura dedicată Holocaustului este scrisă mai ales de autori care nu au

abordat la viaţa lor decât acest subiect. Dacă le scoţi din bio-bibliografie

holocaustul, nu mai rămâne nimic din ei! Ceea ce, din start, îi face puţin

credibili. Calitatea intelectuală a acestor autori, aşa cum rezultă din

calitatea demonstraţiei, este mediocră şi submediocră. Mult mai inteligent

scrisă este literatura negaţionistă. Am citit şi câteva lucrări ale acestor

răzvrătiţi. Am dat de informaţii şi ipoteze tulburătoare, relativ bine

argumentate. Printre altele, am aflat de interesul care ar fi putut exista din

partea unor cercuri evreieşti pentru producerea holocaustului! Repet: interesul unor cercuri evreieşti pentru producerea holocaustului!Pe scurt, deportarea şi exterminarea evreilor s-ar fi făcut după o strategie de selecţie artificială, prin expunerea la holocaust, la exterminare, a evreilor de calitate inferioară!

…Ba chiar s-au prezentat documente despre colaborarea cu nemţii a unor evrei care, după război, nefiind niciunul tras la răspundere, ai dreptul să deduci că acţionaseră la ordinul unor superiori!… Tot evrei?

Un moment de revelaţie pentru mine l-a ocazionat interviul dat în urmă cu câteva luni de noul preşedinte al comunităţii evreieşti din Bucureşti, un regizor tînăr, care, la un moment dat a dat „definiţia evreului”. Nu ştiam că există una. Cine poate fi considerat evreu? „Orice persoană care are cel puţin un bunic evreu este evreu?” … Evident, definiţia este uşor de contestat. Ceilalţi trei bunici nu contează nicicum?!… Numai că domnul preşedinte a ţinut să se explice: „Preluăm această definiţie de la nazişti. Ei au dat această definiţie cu ocazia vestitului congres de la Nuremberg!”

Este de bănuit că definiţia propusă la Nuremberg a avut acordul Fuhrerului, caz în care începi a crede că într-adevăr „Hitler le-a făcut jocul evreilor, a fost omul evreilor!” Căci această definiţie le face mari servicii evreilor. Pe baza acestei definiţii numărul evreilor creşte brusc, de câteva ori! Potrivit

definiţiei date de nazişti, însuşi Hitler, cu un bunic evreu, devine evreu în

toată legea după teoria nazistă!

Evident, Hitler ştia bine că are un bunic evreu. Nu cumva se cam potriveşte

această situaţie cu definiţia dată evreului de subordonaţii săi la Nuremberg?

Are acest detaliu legătură cu faptul că mulţi dintre colaboratorii lui Hitler se

aflau cam în aceeaşi situaţie, având ascendenţi evrei?

În paranteză fie spus, tînărul (şi imprudentul?) preşedinte al comunităţii de

evrei din Bucureşti ne lasă să deducem prin interviul dat că este falsă credinţa comună şi atât de răspândită cum că dintr-o căsătorie mixtă rezultă copii evrei numai dacă mama este evreică. Nici vorbă, aşadar!… Evreitatea este ceva ca gazul, este destul o picătură într-o căldare de apă pentru ca apa aceea să nu mai fie bună de băut!…

Nota bene: faptul că liderii evreimii îşi însuşesc şi practică această definiţie

a evreului denotă preocuparea pentru sporul demografic al evreimii prin mijloace oricât de neaşteptate! În sine, evreitatea ca dat biologic, antropologic, se diminuează astfel. Pare o contradicţie cu vestitul rasism al sioniştilor, al liderilor evrei. Sau, dimpotrivă, o confirmare a celor care consideră că nu există un popor evreiesc, cu identitate etnică, ci numai o religie, la care, de-a lungul anilor, au aderat indivizi dintre cei mai diverşi ca naţionalitate, etnie, rasă. Că, deci, evreii nu sunt o naţie, ci o organizaţie…

*

Înainte de a vedea care a putut să fie interesul evreiesc, să vedem care putea să fie interesul germanilor pentru producerea unui genocid atât de cumplit: 6 milioane de oameni nevinovaţi! La ce le-a folosit nemţilor să-i omoare? La nimic! Dimpotrivă, nemţii au păgubit enorm, din toate punctele de vedere. Nicio logică sau o minimă motivaţie a acestor asasinate, din punct de vedere germanic, nu poate fi întrevăzută. Au cheltuit enorm ca să-i adune pe evrei din toată Europa, slăbindu-şi astfel capacitatea de a susţine frontul, iar după război au pierdut şi mai mult, plătind despăgubiri şi daune morale foarte materiale! Başca ruşinea de a fi săvârşit crima cea mai urîtă din Istorie!

În schimb, dacă evaluăm beneficiile evreieşti de pe urma Holocaustului, acestea devin imediat evidente şi introduc o oarecare logică în cele petrecute. (Nota bene: în această evaluare luăm în serios toate opiniile exprimate, fără să ne preocupe dovezile: sunt opiniile altora, care, la vremea lor şi-au prezentat argumentele. Iată cui profuit holocaustul, cui i-a folosit, la ce au fost …folositoare persecuţiile antisemite:

(a) Determinarea evreilor de a părăsi în masă ţările în care locuiau pentru a se refugia în Palestina, aceasta fiind unica destinaţie alternativă la care aveau acces. Proiectul Israel în Palestina, lansat cu decenii în urmă, avansa

descurajant de încet, evreii ezitând să-şi părăsească rosturile şi să se

strămute în deşertul palestinean. Odată declanşate persecuţiile, plecările spre Palestina au crescut spectaculos. Au fost introduse chiar criterii conform cărora un evreu era sau nu acceptat în Palestina…

(b) Înfiinţarea statului Israel, demult plănuită şi demarată, nu s-a putut

finaliza decât după război, invocându-se ca principal argument holocaustul.

Toată lumea a fost de acord că numai dându-le evreilor posibilitatea de a se

organiza într-un stat propriu se putea evita repetarea tragediei Holocaustului.

(c) Ameliorarea genetică a neamului evreiesc prin izolarea sau chiar eliminarea fizică a evreilor de „calitate inferioară” în lagărele naziste de exterminare.

(d) Consolidarea identităţii evreieşti, a solidarităţii dintre evrei, care s-au

văzut toţi confruntaţi cu adversitatea extrem de brutală a goimilor. Holocaustul a devenit pentru evrei un motiv de solidarizare mai puternic decât Talmudul.

(e) Ridicarea unor bariere insurmontabile în calea asimilării evreilor în masa

populaţiei autohtone. Tendinţa tot mai evidentă de a se produce o asimilare în masă a evreilor a determinat apariţia sionismului, dedicat rezolvării acestei probleme. Se ştie bine că în organizarea Holocaustului au fost implicaţi mulţi nazişti de origine evrei, precum Eichman, de pildă.

(f) Prin despăgubirile de după război şi alte forme de reparaţie, calitatea de

evreu a devenit aducătoare de profituri deloc neglijabile. Evreii nu au mai

ezitat să-şi afirme evreitatea, măcar faţă de structurile organizatorice ale

evreimii.

A avut vreun rol Hitler în declanşarea persecuţiilor anti-evreieşti? Întrebarea

este aproape fără rost, toată propaganda legată de Holocaust porneşte de la rolul decisiv al Führerului în tragedia evreilor. O tragedie cu multe semne de happy end!…

Aşadar, principala acuzaţie adusă lui Hitler, aceea de anti-semitism feroce,

este cu dus-întors. Poate fi „interpretată” cu o schimbare totală a sensurilor !…

---------------------------------------------------

"Persevereaza, persevereaza, persevereaza si vei ajunge astfel intr-un punct in care principiile Secretului vor deveni o a doua natura pentru tine. Vei deveni astfel din ce in ce mai constient de cuvintele pe care le rostesc oamenii, indeosebi de cele care descriu realitatile nedorite de acestia. In plus, vei deveni din ce in ce mai constient de cuvintele pe care le rostesti tu insuti.

Cand vei ajunge in acest punct, inseamna ca ai inceput sa te trezesti! Inseamna ca ai inceput sa devii din ce in ce mai constient!"